Etica profesională în medicină din punct de vedere al mediului

Universitatea „Dunărea de Jos” din Galați

Facultatea  F.I.A.B, Brăila

Specializarea: I.S.B.E.

Lucrare

Autori:

• Constantinescu Marius
• Rotaru Irina
• Marcu Ferdinant Alexandru

Coordonator științific:

• Calu Mirela Gianina

Lucrarea analizează extinderea eticii profesionale în medicină către responsabilitatea față de mediul înconjurător, într-un context în care sănătatea umană este direct influențată de calitatea ecosistemelor. Sunt examinate principiile eticii medicale tradiționale, impactul ecologic al sistemelor sanitare, obligațiile morale ale personalului medical, gestionarea deșeurilor, poluarea farmaceutică și implicațiile sociale ale unei practici medicale sustenabile. Concluzia principală este că etica medicală contemporană nu poate fi separată de etica mediului, iar medicina modernă trebuie să includă principii de sustenabilitate și responsabilitate ecologică.

1. Introducere

Etica profesională constituie un element fundamental al practicii medicale, orientând comportamentul profesioniștilor din sănătate în relația lor cu pacientul, societatea și instituțiile medicale. În mod tradițional, etica medicală s-a concentrat pe principii precum binele pacientului, respectarea autonomiei și evitarea vătămării. Totuși, în contextul actual marcat de deteriorarea mediului, schimbările climatice și consumul excesiv de resurse, etica profesională capătă o nouă dimensiune: responsabilitatea ecologică.

Sistemul medical este, paradoxal, atât un furnizor de sănătate, cât și un producător de impact asupra mediului. Spitalele, industria farmaceutică și infrastructura medicală contribuie semnificativ la poluare, emisii de gaze cu efect de seră și generarea de deșeuri toxice. Astfel, sănătatea publică nu poate fi protejată fără integrarea principiilor ecologice în practica medicală.

Lucrarea de față își propune să analizeze modul în care etica profesională în medicină poate integra responsabilitatea față de mediu, argumentând pentru o abordare holistică a sănătății umane în relație cu ecosistemele naturale.

2. Fundamente teoretice: Etica medicală și etica mediului

2.1. Principiile tradiționale ale eticii medicale

Conform literaturii de specialitate, etica medicală se bazează pe patru principii fundamentale (Beauchamp & Childress, 2013):

1. Autonomia – respectul pentru libertatea de decizie a pacientului;

2. Beneficența – obligația de a face bine;

3. Non-maleficența – obligația de a nu provoca rău;

4. Dreptatea – echitatea în distribuirea resurselor.

Aceste principii guvernează practica medicală, însă ele au fost formulate într-un context social în care impactul asupra mediului nu reprezenta o preocupare majoră.

2.2. Conexiunea dintre etica mediului și sănătate

Etica mediului promovează ideea conform căreia oamenii au responsabilitatea de a proteja ecosistemele, respectând integritatea naturală a planetei (Leopold, 1949). Integrarea eticii mediului în medicină derivă din relația directă dintre sănătate și calitatea mediului:

• poluarea aerului este corelată cu boli respiratorii;

• poluarea apei contribuie la boli infecțioase;

• schimbările climatice afectează distribuția bolilor vectoriale;

• expunerea la substanțe toxice afectează dezvoltarea copiilor.

În acest sens, medicul nu mai este doar un profesionist orientat spre pacient, ci și un agent al sănătății publice.

3. Impactul sistemului medical asupra mediului

3.1. Generarea deșeurilor medicale

Sistemul medical produce cantități mari de deșeuri biologice, chimice și farmaceutice. Deșeurile infecțioase, plasticele de unică folosință și substanțele toxice pot contamina solul și apa dacă nu sunt gestionate corespunzător (WHO, 2020).

Un spital modern poate genera între 0,5 și 2 kg de deșeuri pe pacient pe zi, dintre care 15-20% sunt periculoase. Etic, personalul medical are obligația de a contribui la reducerea acestor riscuri prin segregare, sterilizare și reciclare.

3.2. Emisiile de gaze cu efect de seră

Sănătatea contribuie cu 4–5% la emisiile globale de carbon (Health Care Without Harm, 2019). Sursele principale sunt:

• consumul energetic al clădirilor,

• producția de medicamente,

• transportul pacienților și al personalului,

• aparatura medicală.

Spitalele sunt printre cei mai mari consumatori de energie, iar eficiența energetică devine un element esențial al eticii instituționale.

3.3. Consumul de resurse

Instituțiile medicale folosesc apă și plastic în cantități considerabile. O mare parte din echipamente sunt de unică folosință, ceea ce amplifică impactul asupra mediului.

4. Responsabilitatea etică a personalului medical față de mediu

4.1. Obligativitatea morală și profesională

Etica profesională obligă personalul medical să adopte comportamente care:

• reduc risipa de materiale,

• minimizează utilizarea medicamentelor inutile,

• respectă protocoalele ecologice de sterilizare,

• promovează prevenția în rândul pacienților și al comunității.

Astfel, responsabilitatea extinsă include atât protecția pacientului, cât și protecția mediului.

4.2. Decizii medicale cu impact ecologic

Exemple:

• prescrierea atentă a antibioticelor pentru a evita contaminarea apelor;

• reducerea transportului inutil al pacienților prin telemedicină;

• alegerea materialelor reutilizabile atunci când procedurile o permit;

• utilizarea corectă a echipamentelor pentru a evita consumul excesiv de energie.

5. Managementul mediului în instituțiile medicale

5.1. Implementarea sistemelor de management de mediu

Spitalele pot adopta standarde de mediu precum ISO 14001, care includ:

• evaluarea impactului ecologic,

• reducerea consumului de resurse,

• managementul integrat al deșeurilor,

• monitorizarea emisiilor.

5.2. Gestionarea deșeurilor medicale

Principiile moderne de gestionare includ:

• colectarea diferențiată,

• sterilizarea prin autoclavare,

• incinerarea controlată,

• reciclarea materialelor nepericuloase.

5.3. Tranziția către spitale verzi

Spitalele „verzi” utilizează:

• panouri solare,

• iluminat LED,

• izolație performantă,

• tehnologii eficiente energetic,

• materiale biodegradabile.

6. Probleme etice în producția și utilizarea medicamentelor

6.1. Poluarea farmaceutică

Reziduurile farmaceutice ajung în ape prin:

• eliminarea medicamentelor nefolosite,

• excreția umană,

• evacuarea inadecvată a apelor uzate industriale.

Acest fenomen are consecințe asupra faunei acvatice și asupra sănătății umane. Etic, medicii trebuie să prescrie responsabil și să informeze pacienții despre returnarea medicamentelor expirate.

6.2. Responsabilitatea industriei farmaceutice

Companiile farmaceutice trebuie să:

• reducă emisiile industriale,

• utilizeze tehnologii curate,

• opteze pentru ambalaje ecologice,

• își asume trasabilitatea deșeurilor toxice.

7. Implicații sociale și echitate ecologică

7.1. Inechitatea expunerii la poluare

În numeroase regiuni, populațiile vulnerabile trăiesc în zone cu risc ecologic ridicat. Etica medicală presupune:

• advocacy pentru dreptul la un mediu sănătos,

• sesizarea autorităților,

• implicarea în educarea comunității.

7.2. Efectele schimbărilor climatice asupra sănătății

Creșterea temperaturilor și fenomenele extreme influențează:

• prevalența bolilor respiratorii;

• incidența alergiilor;

• răspândirea bolilor vectoriale (ex: West Nile);

• riscurile pentru vârstnici din cauza valurilor de căldură.

Prin urmare, medicii au rolul de a preveni, anticipa și educa populația cu privire la aceste riscuri.

8. Concluzii

Etica profesională în medicină trebuie reinterpretată în contextul provocărilor ecologice contemporane. Sănătatea umană depinde în mod direct de sănătatea mediului, iar personalul medical are o responsabilitate etică de a proteja ecosistemele prin practici sustenabile, decizii clinice responsabile și implicare activă în sănătatea publică.

Integrarea eticii mediului în medicină reprezintă o condiție esențială pentru viitorul sănătății globale.

Bibliografie (selectivă)

Beauchamp, T. L., & Childress, J. F. (2013). Principles of Biomedical Ethics. Oxford University Press.
Health Care Without Harm (2019). Healthcare’s climate footprint.
Leopold, A. (1949). A Sand County Almanac. Oxford University Press.
World Health Organization (2020). Safe management of wastes from health-care activities.
Jeurissen, P. et al. (2021). “The environmental impact of healthcare systems.” Lancet Planetary Health.
European Environment Agency (2022). Healthcare waste and environmental risks.

About the Author

cimaxcim

Administrator

View All Posts